onix si comunistii

Extras din jurnalul personal al lui Onix: “…erau peste tot. Unde ma uitam, ii vedeam. Ii recunostea-i foarte usor: carnetelul rosu, privirea circumspecta, servieta clasica in care isi tineau Luger-ul ruginit care scuipa praf. Eu o suspectam pe colega mea de banca, Paunet (Paunetz). Era singura care isi facea mereu tema. Asta uram cel mai mult in generala, sa-si faca cineva tema si tu sa fi singurul care nu ti-ai facut tema. In clasa a cincea am luat 3 de 3 in 3 zile consecutive, la romana pentru ca nu mi-am facut tema. Dupa ce l-am luat pe primul am zis ca a doua zi nu ma mai controleaza dar … comunistii … erau consecventi. A doua zi deja era clar ca exista un turnator printre noi.Un mocos primise carnetel rosu si ne dadea in gat pe toti. Nu mai era timp de pierdut. In stilul asta as fi putut ajunge in vre’un lagar de concentrare sau chiar mai rau … la canal. Asa ca a treia zi m-am decis. Mi-am facut tema. Dar ghinion, gresisem formularea de inceput, in loc sa scriu “compunere” and scris “dictare”; s-a prins imediat ca nu-mi apartine tema. Era si ciudat sa scrii in clasa a cincea despre “o zi la intreprindere”. Dar noi, cei din “rezistenta”, aveam alte mijloace de exprimare. Cred ca incepuse sa banuiasca ceva. Sigur banuia ceva. De la un timp cand lipsea un coleg din “rezistenta” direct pe mine ma intreba: “Onix, stii ceva de Constantin?”. Exact. Acel “Stii ceva…” ma scotea din minti. Era clar ca stiam ceva.
Stiam cand o sa fie. Stiam ziua exacta. “Rezistenta” a facut treaba buna. Cu totii stiam ca o sa vina ziua.

Text de tovarasul Catalin Iliescu